Cazarea lucrătorilor străini în România și obligațiile angajatorului

Cazarea nu este o facilitate oferită de angajator, ci o condiție verificată de Inspectoratul General pentru Imigrări înainte de eliberarea avizului de angajare și de Inspecția Muncii după sosirea lucrătorului. Ordonanța de urgență nr. 32/2026 plafonează chiria reținută la 25 la sută din salariul net al lucrătorului.

La salariul de bază minim brut pe țară de 4.325 de lei, în vigoare de la 1 iulie 2026 prin Hotărârea Guvernului nr. 146/2026, salariul net este de aproximativ 2.699 de lei. Plafonul de 25 la sută înseamnă, în acest caz, o chirie de aproximativ 675 de lei pe lună. Orice sumă peste acest nivel, reținută din salariu, este o încălcare a ordonanței, indiferent de calitatea locuinței.

Ce trebuie să dovedească angajatorul și când

Ordonanța nr. 25/2014 separă două situații, iar documentele cerute diferă complet.

Când angajatorul asigură cazarea gratuit, la dosarul de aviz se depune o declarație autentificată privind asigurarea unor condiții de cazare care oferă un nivel de trai adecvat pe toată durata șederii preconizate, împreună cu documentele care dovedesc dreptul de proprietate sau de folosință asupra locuinței din România.

Când cazarea este cu plată, se depune un contract de închiriere din care rezultă că lucrătorul dobândește dreptul de folosință pe toată durata șederii, în schimbul unei chirii care nu este excesivă față de salariul net din oferta fermă și față de calitatea locuinței, și care nu se reține automat din salariu.

Oferta fermă de angajare, devenită document standardizat prin Ordonanța de urgență nr. 32/2026, trebuie să precizeze dacă angajatorul asigură cazarea, hrana și transportul. Regula de fond este că aceste costuri rămân în sarcina lucrătorului dacă oferta fermă nu prevede altfel, ceea ce înseamnă că tăcerea ofertei nu creează o obligație a firmei, dar nici nu o scutește de verificarea condițiilor de locuire.

Ce înseamnă nivel de trai adecvat la un control

Textul legal nu definește numeric standardul, iar referința practică rămâne Legea locuinței nr. 114/1996, cu exigențele minimale pentru locuințe din anexa ei: suprafețe minimale raportate la numărul de persoane, dotări sanitare, sursă de încălzire, iluminare naturală și ventilație. Un inspector care intră într-un spațiu de cazare compară ceea ce vede cu aceste exigențe și cu numărul de persoane declarat.

Cele trei constatări care apar cel mai des sunt densitatea, destinația și documentul. Densitatea înseamnă mai multe persoane decât suportă suprafața declarată. Destinația înseamnă cazare într-un spațiu care nu are această funcțiune, de exemplu un container de șantier sau o hală compartimentată. Documentul înseamnă absența contractului de închiriere sau a dovezii dreptului de folosință pentru adresa la care lucrătorii sunt găsiți efectiv, care nu este întotdeauna adresa din dosarul de aviz.

Mutarea lucrătorilor de la adresa declarată la o altă locuință, fără actualizarea documentelor, este cea mai frecventă sursă de neconcordanță. Ea apare în special la firmele de construcții care urmăresc șantierul, iar la control produce simultan o problemă de cazare și una de loc de muncă, pentru că avizul acoperă o locație determinată. Sancțiunile aplicabile sunt descrise în controalele Inspecției Muncii.

Transportul și costul de returnare

Ordonanța de urgență nr. 32/2026 leagă cazarea de două obligații conexe. Prima este transportul de la intrarea în România până la locul de muncă sau la locul de cazare, organizat de angajator. A doua este garanția financiară de 1.000 de euro pentru fiecare lucrător, care acoperă costurile de returnare în țara de origine și se constituie înainte de eliberarea autorizației, ca depozit la Trezoreria Statului sau ca scrisoare de garanție bancară.

Cele două se leagă în practică. Un lucrător care părăsește locuința asigurată de angajator și dispare din evidență declanșează atât obligația de notificare, cât și riscul executării garanției. Lanțul logistic complet de la aeroport la primul schimb este descris în logistica relocării unui lucrător non-UE, iar regulile specifice sezonului se află în lucrătorii sezonieri.

Plafonul de 25 la sută se raportează la salariul net efectiv, nu la cel minim, ceea ce înseamnă că suma admisă crește odată cu salariul și că un calcul făcut o singură dată, la angajare, devine inexact după prima majorare. Cadrul de lucru pentru angajatori este descris pe pagina pentru angajatori.