Regulile pentru lucrătorii sezonieri străini în România și limita de 180 de zile

Avizul de angajare pentru lucrători sezonieri se acordă de Inspectoratul General pentru Imigrări pentru un contract individual de muncă cu normă întreagă, pe durată determinată, care nu depășește șase luni într-un interval de douăsprezece luni. Contractul nu poate fi prelungit. Taxa este de 100 de euro, iar cererea se soluționează în 30 de zile.

Regimul vine din Ordonanța nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, care transpune Directiva 2014/36/UE privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în scopul ocupării unui loc de muncă în calitate de lucrători sezonieri. Sectoarele în care activitatea depinde de succesiunea anotimpurilor se stabilesc prin hotărâre de guvern, pe baza codurilor din Clasificarea activităților din economia națională.

Cele două ceasuri care măsoară șederea

Un angajator care planifică un sezon are de urmărit două limite care nu se suprapun.

Prima este durata contractului: cel mult șase luni într-un interval de douăsprezece luni, fără posibilitate de prelungire. A doua este durata șederii: dreptul de ședere temporară pentru muncă se acordă pentru perioada de valabilitate a contractului plus cinci zile, fără a depăși o durată totală de 180 de zile în orice interval de 365 de zile anterior fiecărei zile de ședere în calitate de lucrător sezonier.

A doua limită este cea care produce refuzurile. Ea nu se calculează pe an calendaristic, ci pe o fereastră mobilă de 365 de zile socotită înapoi din ziua verificată. Un lucrător care a stat cinci luni în vara anului precedent nu are 180 de zile disponibile în vara următoare, ci diferența până la 180 pe fereastra mobilă. Un angajator care își construiește echipa din aceiași oameni în fiecare sezon trebuie să știe, pentru fiecare dintre ei, câte zile au rămas.

Lucrătorul sezonier este exceptat de la mecanismul prin care titularul unui permis unic poate ocupa un nou loc de muncă la același angajator sau la altul în perioada de valabilitate a permisului. Sezonul este legat de contractul pentru care a fost emis avizul, iar o schimbare a angajatorului în timpul sezonului cere un dosar nou.

Cazarea, verificată înainte de eliberarea avizului

Pentru lucrătorii sezonieri, condițiile de locuire nu sunt o obligație verificată ulterior de inspectori, ci o piesă a dosarului de aviz. Ordonanța nr. 25/2014 separă două situații.

Dacă angajatorul intenționează să asigure cazare gratuită, cererea se însoțește de o declarație autentificată privind asigurarea unor condiții de cazare care oferă un nivel de trai adecvat pe toată durata șederii preconizate, împreună cu documentele care dovedesc dreptul de proprietate sau de folosință asupra locuinței din România.

Dacă locuința este cu plată, cererea se însoțește de un contract de închiriere din care rezultă că lucrătorul dobândește dreptul de folosință pe toată durata șederii, în schimbul unei chirii care nu este excesivă față de salariul net din oferta fermă și față de calitatea locuinței, și care nu se reține automat din salariu. Interdicția reținerii automate este cea mai des trecută cu vederea, pentru că practica obișnuită în sectoarele sezoniere este exact opusă. Regulile generale de cazare sunt tratate în cazarea lucrătorilor străini.

Cum se construiește un sezon care se închide la timp

Aritmetica sezonului se face de la sfârșit spre început. Dacă recolta sau vârful turistic se încheie la 30 septembrie, iar contractul poate dura cel mult șase luni, prima zi de lucru nu poate fi mai devreme de 1 aprilie fără a pierde zile la coadă. Adăugând 30 de zile pentru aviz, 60 de zile de valabilitate a avizului pentru obținerea vizei și aproximativ 30 de zile pentru viza de lungă ședere, dosarul se depune în decembrie sau ianuarie, nu în martie. Etapele complete sunt descrise în procedura avizului de angajare.

România nu este singurul stat membru care combină o limită de zile cu o listă de sectoare sezoniere. Grecia lucrează pe cote bilaterale cu durate similare, descrise în cotele bilaterale grecești, iar diferențele de calcul între state contează pentru lucrătorii care se mută dintr-un sezon în altul.

Evidența zilelor consumate pe fereastra de 365 de zile rămâne în sarcina angajatorului care depune dosarul, nu a lucrătorului, iar o eroare de calcul se descoperă la ghișeu, nu în teren. Cadrul de lucru pentru angajatori este descris pe pagina pentru angajatori.